Infracțiunile motivate de ură
Antisemitismul, xenofobia, discriminarea, radicalizarea, intoleranța și discursul instigator la ură reprezintă manifestări care pot degenera în infracțiuni motivate de ură.
Prin infracțiune motivată de ură vom înțelege orice faptă prevăzută de legea penală ca infracțiune comisă de autor din prejudecată. Astfel, o sferă largă de infracțiuni – cum ar fi omorul violul, lovirea, distrugerea – pot deveni infracțiuni motivate de ură atât timp cât autorul a acționat din prejudecată.
Ce putem face dacă suntem victima sau martorul unui astfel de incident în forma sa cea mai gravă?
Antisemitismul, discriminarea, rasismul, xenofobia, prejudecata – toate acestea sunt încă comune. Poți suferi mult din cauza acestora, fizic, emoțional și chiar material. Este o situație complexă, stresantă în care, de multe ori nu știi ce să faci. Victima este afectată.
(Sursa imaginii: Unsplash)
Infracțiunile sunt fapte deosebit de grave, comise de oameni, cu vinovăție și care afectează, direct sau indirect, alte persoane.
Infracțiunile motivate de ură au loc atunci când făptuitorul le săvârșește fiindcă are anumite prejudecăți în legătură cu rasa, etnia, naționalitatea, limba, religia, genul, orientarea sexuală, opinia, apartenența politică, convingerea, averea, originea socială, vârsta, dizabilitatea, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA a victimei ori pentru alte împrejurări de același fel.
Infracțiunile motivate de ura față de anumite persoane sau grupuri pot scinda efectiv societatea și, în consecință, ne confruntăm cu violențe cu impact nu numai asupra victimei, dar și asupra grupului cu care victima se identifică.
Așadar, mesajul este transmis de făptuitor nu doar victimei sale, ci și întregii comunități din care aceasta face parte.
Victimele sunt persoanele afectate de comiterea infracțiunilor fie fizic (impact asupra corpului lor), fie moral (impact la nivel mental/psihic), fie material (impact financiară). În unele situații, victimele pot fi afectate simultan fizic, moral și material.
Victimele infracțiunilor motivate de ură au aceleași drepturi ca și victimele oricărei infracțiuni.
RAPORTAREA infracțiunilor motivate de ură
-
-
-
Dacă tu ești victima unei infracțiuni motivată de ură sau dacă tu crezi că ești victima infracțiuni motivată de ură /
-
-
-
-
-
Dacă tu ai fost martor la comiterea unei infracțiuni motivată de ură sau dacă tu crezi că ai fost martor la comiterea unei infracțiuni motivată de ură:
-
-
– sună la 112 chiar înainte de a formula o plângere oficială și prezintă cu cuvintele tale ce s-a întâmplat; dispecerul îți va pune o serie de întrebări legate de identitatea ta, a persoanelor implicate etc.; este important să răspunzi acestor întrebări.
– poți comunica ce s-a întâmplat direct, verbal sau în scris, unui polițist într-o secție de poliție sau unui procuror de la unitatea de parchet din zona în care te afli; polițistul sau procurorul îți vor adresa o serie de întrebări la care este important să răspunzi.
– poți transmite autorităților ce s-a întâmplat și prin servicii poștale (poșta clasică sau firmă de curierat), prin poșta electronică (email), prin fax; pe lângă descrierea incidentului, oferă cât mai multe detalii autorităților despre tine: nume, prenume, domiciliu, un număr de telefon valabil la care poți fi contactat).
(Sursa imaginii: Scott Graham- Unsplash)
În cazul în care autoritățile stabilesc că incidentul sesizat de tine întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, odată cu înregistrarea sesizării/plângerii tale trebuie să știi că, în principiu, a fost deschis un proces penal. Procesul penal începe obligatoriu cu cercetarea penală (investigația) și se poate continua cu faza judecății (procesul în instanță).
(Sursa imaginii: Danie Franco – Unsplash)
Polițistul este persoana căreia îi vei raporta faptul că ai fost victima/martorul unei infracțiuni motivate de ură. Te va ajuta să formulezi plângerea/denunțul și își va cere să dai o declarație. Declarația cuprinde versiunea ta despre modul în care s-au comis faptele vătămătoare. Dacă ești audiat ca martor, ți se va cere să depui un jurământ înainte de a da declarație. Polițistul va strânge probe cu privire la incidentul pe care l-ai sesizat. Polițistul îl va audia și pe cel bănuit de comiterea faptei. La finalul investigației, polițistul trimite dosarul unui procuror.
Deci, polițistul este cel care strânge probele și, pe baza lor, propune procurorului fie ca dosarul să se închidă, fie ca dosarul să fie trimis în fața unui judecător care să decidă condamnarea infractorului.
Cercetarea este făcută de un polițist a cărui activitate este supravegheată îndeaproape de un procuror. Toate demersurile acestora se consemnează și sunt adunate în dosarul de cercetare penală.
Procurorul este persoana care verifică munca desfășurată de polițist și decide dacă va trimite cazul unui judecător (deci cel care va formula o acuzație). Procurorul poate da sfaturi polițistului cu privire la modul de strângere a probelor. Poate decide, pe baza probelor, să închidă cazul sau că nu există interes în continuarea cercetărilor, în temeiul unor criterii cuprinse de lege. Soluțiile procurorului trebuie motivate și ți se vor aduce la cunoștință. Susține acuzația formulată în fața unui judecător prin prezentarea probelor de vinovăție și explicând modul de comitere a faptelor. Poate cere unei instanțe superioare rejudecarea cazului.
Deci, procurorul este singurul care decide, după terminarea cercetării penale, pe baza probelor din dosar, dacă trimite cazul tău în fața instanței de judecată (adică judecătorului) pentru pedepsirea făptuitorului.
Judecătorul este cel care ascultă părțile (inculpatul – cel împotriva căruia procurorul a formulat o acuzație; persoana vătămată – cel care a suferit un prejudiciu de orice fel prin infracțiune; partea civilă – persoana vătămată care a cerut să fie despăgubită) și martorii (persoane care descriu ce au văzut, auzit sau dețin alte informații despre faptele cazului) și pe procuror și decide dacă în cauză poate stabili vinovăția celui acuzat de procuror și sancțiunea aplicabilă. Judecătorul poate ajunge și la concluzia că cel acuzat nu este vinovat și va dispune achitarea (absolvirea de acuzație). În formularea unui verdict, judecătorul se poate folosi și de alte probe (înscrisuri, expertize etc.). Hotărârile judecătorești se redactează în scris, se motivează și se comunică părților.
Toți acești profesioniști vor sta de vorbă cu tine. E o situație dificilă, trebuie să vorbești despre ce ți s-a întâmplat cu persoane pe care nu le cunoști, emoțiile și sentimentele pe care le simți sunt absolut normale.
Procedurile care se desfășoară pot să te copleșească dar este important să știi că:
– autoritățile îți pot oferi ajutor imediat: protecție, cazare, sprijin medical, consiliere psihologică;
– poți beneficia de asistență juridică gratuită printr-un avocat desemnat din oficiu;
– ai dreptul să fii asistat de un avocat ales de tine încă dinainte de a decide că vei formula o plângere;
– dacă nu înțelegi sau nu poți comunica bine în limba română ai dreptul la un interpret gratuit;
– pe tot parcursul procesului penal, indiferent de faza în care se află, ai dreptul să fii informată cu privire la drepturile tale, cu privire la dosar, cu privire la activitățile desfășurate de autorități în cadrul cercetării;
– ai dreptul să propui probe;
– ai dreptul să ridici excepții (adică să sesizezi aspecte sau incidente care țin de procedură și nu de cauza în sine) și să pui concluzii (adică vei prezenta instanței de judecată opinia ta argumentată despre faptă);
– poți formula și alte cereri, în scris;
– ai dreptul să studiezi dosarul;
– ai dreptul să apelezi la un mediator; (pentru a evita un proces judiciar, poți recurge la o persoană abilitată, numită mediator, care va favoriza stabilirea pe cale amiabilă a felului în care vei fi despăgubit de autorul faptei vătămătoare);
– ai dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit (daunele suferite pot fi materiale sau morale);
– ai dreptul să ataci hotărârile procurorului sau judecătorului dacă tu crezi că acestea sunt netemeinice și nelegale;
– pe tot parcursul procesului penal ai dreptul să fii însoțită de o persoană de încredere aleasă de tine;
– ai obligația de a te prezinta de fiecare dată când organele judiciare te cheamă;
– ai obligația de a comunica autorităților orice schimbare a adresei tale.
Din păcate, de multe ori, victima unei infracțiuni motivată de ură va alege să nu sesizeze autoritățile din diferite motive: consideră că incidentul este neimportant sau minor, că este ceva normal, că autoritățile vor minimaliza gravitatea incidentului, că procedurile sunt birocratice.. De asemenea, victimei îi este efectiv rușine și nu vrea să se afle ce i s-a întâmplat, sau se teme că agresorul se va răzbuna.
Clothing, apparel, fashion and cloak | HD photo by Tomas Robertson
(Sursa imaginii: tomasrobertson, freepik)
Pentru informații suplimentare vă recomandăm să vizitați site-ul Ministerului Public la secțiunea: Drepturile victimelor infracțiunilor.
De ce este important să raportăm o infracțiune motivată de ură sau un incident motivat de ură?
* Campania Raportarea incidentelor antisemite, discriminatorii, xenofobe, radicalizate și motivate de ură reprezintă o campanie de creștere a gradului de conștientizare, dezvoltată în scopul informării publicului și, în special a persoanelor aflate în situații vulnerabile, cu privire la instrumentele de raportare a incidentelor existente. Astfel, Guvernul României transpune acțiunea nr. A.6.3. Realizarea unor campanii de conștientizare și informare a persoanelor aflate în situații vulnerabile cu privire la instrumentele de raportare a incidentelor existente și, astfel, sprijină implementarea obiectivelor Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură 2024-2027, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 540/2024.
