Învățământul Holocaustului: o cale de dialog intergenerațional și intercultural
În 27 ianuarie, la sediul Institutului Goethe din București, a avut loc o masă rotundă, „Învățământul Holocaustului: o cale de dialog intergenerațional și intercultural”, eveniment organizat de Centrul Național de Cultură a Romilor în parteneriat cu Institutul Goethe, cu prilejul Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului. La deschiderea evenimentului subsecretar de stat Thomas Șindilariu, reprezentantul Departamentului pentru Relații Interetnice, a punctat:
„Buna ziua și, permiteți-mi să vă adresez un salut, până ajunge gazda, și în limba mea maternă: Guten Tag und ein herzliches Willlkommen im Goethe-Institut. Acest herzliches Willkommen, în acea limbă maternă într-o astfel de zi este greu de pronunțat, și mă impinge, în primul rând, să reflectez asupra rădăcinilor Holocaustului, unde și în ce cultură s-a născut ideea, de a crea o problemă din conviețuirea firească dintre germani și evrei germani, dintre germani și romi germani, s-a întâmplat în sânul culturii pentru care Johann Wolfgang von Goethe a fost și este emblematic… Existau probleme, fricțiuni ca între vecini dar de fapt problemele mari erau de natură generală, socială și economică și doar prin amplificarea fricțiunilor respectiv ideologizarea lor și prin intrarea politicului în normalitatea vecinătăților interetnice existente pe tot Continentul European s-a putut ajunge la abisul complet și total al Holocaustului; să fie contestată ceea ce definește o ființă umană și anume demnitatea ei. Să fie contestată, să fie luată pentru ucide peste 6 milioane de oameni. A fost o trădare a bazelor culturii europene, cum le găsim în Declarația drepturilor omului din timpul Revoluției Franceze; a fost o întoarcere în întunericul Evului Mediu unde lumea era organizată pe stări sociale care nu erau doar sociale, erau clădite pe drepturi colective diferite și mai e un pas până ajungi la conceptul castelor. Despre rolul ideologiei antisemite, gândirea eugenică și mijloaele statului totalitarist numai vorbesc.
De regresul pe care l-am avut atunci, încă nu am scăpat, respectiv de tentația lui. Ea este cât se poate de actuală pentru că cine dintre noi nu a auzit în viața lui, călătorind cu metroul sau cu tramvaiul, cu romii ăștia…nu, nu cu romii Cu ȚIGANII ăștia trebuie să facem ceva! Trebuie luați și duși toți în ….sau și mult mai rău! Nu este ceva normal! De unde vine asta? Înseamnă că nu doar politicul și populismul vremurilor istorice se aflau la rădăcina evoluției spre Holocaust, ci că a fost și este și societatea acolo, o societate care are resentimente în continuare, care sunt parte, cumva, a colțurilor întunecate ale culturii europene, care trebuie conștientizate de toată lumea; trebuie reflectate și învățate pentru ca să ne putem detașa. Egalitatea rămâne teorie, dacă nu reușim să conferim tuturor concetățenilor noștri aceeași demnitate. Se nasc riscuri, nu spun mai mult în ceea ce privește viabilitatea pe termen lung a democrației și a bunăstării la care, totuși, și în ciuda tuturor problemelor, am ajuns în aceste decenii – de la ‘89 încoace – într-o oarecare măsură.
Îmi amintesc că, cu două luni în urmă, în 26 noiembrie 2025, tot în această sală am desfășurat împreună cu partenerii Departamentului simpozionul științific Deportări pe criterii etnice – un element central al regimurilor totalitare? – afirmative au fost răspunsurile referenților, astfel de regimuri nu din incluziune ci dine excluziune trăiesc, din inventarea unor dușmani imaginari, mai întâi pe criterii etnice, a căror eliminări o urmăresc cu orice preț nefiind capabili să rezolve adevăratele probleme economice și sociale ale societăților respective.
Amintesc și despre albumul, editat și tipărit de DRI, Holocaustul împotriva romilor, apărut în patru limbi: limba romanes, română, engleză și germană. A fost o plăcere deosebită pentru mine să contribui la traducerea textului în limba germană și să îi găsesc și un titlu care este funcțional pentru publicul vorbitor de limba germană.”
Nu în cele din urmă, reprezentantul DRI și-a exprimat speranța ca această întâlnire „să fie una plină de perspective și idei pentru că, totuși, 10 % suntem minoritari în țara asta din punct de vedere etnic aproximativ. S-ar putea crea noi abisuri în societatea noastră (și parțial le avem deja!) dar structural avem și șansa de a întări normalitatea vecinătății funcționale dincolo de diferențe culturale, etnice, religioase pentru că împreună suntem mai creativi, mai buni, mai rezistenți și mai europeni.
Alegerea datei de 27 ianuarie ca dată de comemorare are legătură cu anul 1945. În acea zi de 27 ianuarie 1945, soldații sovietici din Armata Roșie au eliberat lagărul nazist de concentrare și exterminare Auschwitz-Birkenau. Soldații au găsit acolo câțiva supraviețuitori, dărâmăturile camerelor de gazare, morții și cenușa celor uciși. Aproximativ 1,1 milioane de oameni au fost uciși numai la Auschwitz. Marea majoritate, aproximativ 90 la sută, erau evrei. Iar Auschwitz a fost doar unul dintre numeroasele locuri de concentrare și ucidere în masă. Pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial au murit, în asemenea centre ale terorii, peste șase milioane de evrei, sute de mii de sinti și romi, persoane cu dizabilități, oponenți politici ai nazismului (în special de stânga), prizonieri de război și nenumărați alții.
Recunoașterea adevărului istoric este o datorie morală și o condiție esențială pentru reconciliere, justiție și consolidarea unei societăți democratice, iar evenimentul de la Institutul Goethe a fost cadrul perfect în care participanții și-au exprimat solidaritatea profundă cu supraviețuitorii Holocaustului și cu urmașii victimelor și au reafirmat cu hotărâre disponibilitatea de a apăra demnitatea umană, valorile democrației și respectul față de diversitate, pentru ca asemenea atrocități să nu se mai repete niciodată.
Sursă imagini: DRI
