„Deportări pe criterii etnice” și „Quo vadis memoria?”

Două evenimente complementare s-au desfășurat în perioada 25-26 noiembrie 2025 la Goethe-Institut București. Împreună cu ceilalți parteneri de proiect: Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc și Fundația Hanns Seidel, Departamentul pentru Relații Interetnice a impulsionat participanții din sfera documentării și cercetării științifice să abordeze deportările pe criterii etnice din perspectiva întrebării, în ce măsură acestea au fost elemente centrale ale regimurilor totalitariste. La finalul celor două zile intensive, cadrul reflectării s-a îndreptat spre prezent și viitor, discutându-se în cadrul unei mese rotunde perspectivele de evoluare a culturii memoriei în prezent și viitor, „Între uitare, școlarizare, instituționalizare și conștiința societății democrate”.

Toți vorbitorii în secțiunea „Deschidere”, Markus Huber (Director Goethe-Institut București), Markus Teglas (Adjunct al Şefului Misiunii, Ambasadei Republicii Federale Germania în România), Faragó Petru (Secretar general adjunct al Guvernului), Dragoș Mihai Hotea (Secretar de stat, Cancelaria Prim-Ministrului) și Thomas Șindilariu (Subsecretar de stat, Departamentul pentru Relații Interetnice), au subliniat actualitatea tematicilor abordate în contextul amplificării fenomenelor de „fake news”, xenofobie, antisemitism și instigare la ură din prezent la care se adaugă o simpatie alarmantă față de regimurile totalitariste ale trecutului constatată prin demersuri demoscopice în rândul societății contemporane.

Cadrul oferit de cei doi vorbitori în secțiunea „Keynotes”, dr. Viorel Achim (Omogenizare etnică și mișcări de populație în România în anii 1940–1944) și prof. dr. Virgiliu Țârău (Deportări etnice, deportări întemeiate ideologic, în „stalinismul târziu” în Europa sovietizată), a conturat atât apariția conceptului de „ethnical cleansing”, pătrunderea sa în spațiul românesc interbelic, cât și amploarea fenomenului la scară europeană în contextul războaielor mondiale din secolul al XX-lea și totodată a fost subliniată importanța mecanismului de construire pe criterii etnice a noi și noi grupuri ostile regimurilor pentru stabilitatea acestora.

Au urmat 19 prezentări în cadrul secțiunilor: „Politica de omogenizare etnică și mișcările forțate de populație în România în anii 1940–1944”, Mariana Hausleitner (Strămutarea germanilor și a unor români din Bucovina sovietică, 1940–1945), Virgiliu Bîrlădeanu și Ludmila D. Cojocaru (Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei în iunie 1941 și mecanismele represiunii staliniste: cazul Ivdellag) și Ottmar Trașcă (Ce a însemnat 23 august 1944 pentru minoritatea germană din România), „Memoria deportărilor”, Lavinia Snejana Costea (Deportarea în Transnistria în mărturiile romilor. O contribuție la istoria comunităților locale transilvănene), Adrian Nicolae Furtună (Cum devin criteriile deportării romilor în Transnistria cadre sociale ale traumei colective) și Silviu B. Moldovan (De la deportare la (re)împământenire: traseul complicat al unor etnici germani), „Deportări și genocid – Holocaustul în România, 1941–1944”, Adrian Cioflâncă (Deportări și execuții în masă ale evreilor în Transnistria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cazul Mostovoi), Felicia Waldman (Memorializarea deportării în Transnistria în literatura evreiască) și Anca Tudorancea (Amintiri din Transnistria. Supraviețuitori ai Holocaustului în Constanța (1945), „Deportări pe criterii etnice în Uniunea Sovietică în ultima fază a celui de-al Doilea Război Mondial, 1944–1945”, János Kristóf Murádin (Deportarea civililor maghiari din Transilvania în Uniunea Sovietică în toamna anului 1944), Ilie Schipor (Deportarea germanilor în U.R.S.S. – argumente din arhivele sovietice/ruse), Denisa Florentina Budeancă (Abuzuri comise în timpul operațiunii de ridicare a etnicilor germani în vederea deportării), Cosmin Budeancă (Căsătoriile mixte ca parte a strategiilor de supraviețuire/sustragere de la deportare. Perspective românești), Corneliu Pintilescu (Generații diferite relatând deportarea în Uniunea Sovietică: memoria traumatică la germanii din România) și Liviu Burlacu (Disputa numerică privitoare la etnicii germani deportați din România în U.R.S.S.), „Deportări și alte dislocări de populație în timpul regimului comunist”, Claudia-Florentina Dobre (Deportarea în Bărăgan. Politici publice memoriale și rememorare individuală), Florin C. Stan (Considerații privind situația macedo-românilor stabiliți în România, între dislocare și deportare (1940–1951), Adriana Cupcea (Neauziți/nevăzuți. Millet-ul din București și memoria deportării în Bărăgan (1960), Luminița Banu și Florian Banu (Germanii din România (1945–1989): De la deportarea forțată la emigrarea negociată – ecouri din arhivele Securității). Acestea au confirmat interpretările vorbitorilor din deschiderea părții științifice a evenimentului, prezentând totodată numeroase aspecte încă absolut necunoscute publicului.

La masa rotundă, la finalul șirului de evenimente și plecând de la concluziile simpozionului științific (Viorel Achim), reprezentanți ai minorităților naționale (rome, evreiești, maghiare și germane) au reflectat asupra importanței și perspectivei memoriei colective pentru propriile comunități. Profesoara de istorie Rodica Ilinca a subliniat importanța abordării curriculare și extra curriculare pentru a întări succesul noilor materii introduse (Istoria evreilor. Holocaustul și Istoria comunismului din România) mai ales în ce privește dificultățile tinerilor prezentului de a-și imagina și înțelege ororile trecutului greu de descris. S-a reflectat asupra efectelor prolifice și constante a programelor guvernamentale dedicate acestor tematici, efectul lor de lungă durată asupra atitudinii funcționarilor publici da nu numai, atingându-se și neajunsurile acestor demersuri mai ales pe axa timpului. Subsecretarul de stat pentru relații interetnice, Thomas Șindilariu a concluzionat în privința părții științifice, că odată instaurat un mecanism de generare de vinovăție colectivă pe criterii etnice după o vreme generează și alte grupuri de vinovați – creativitatea acestor invenții lipsite de limite, la urma urmei ne-având alt scop decât inducerea de spaimă în societate și supunerea acestea față de regimurile totalitariste. Plecând de la afirmația colegului de podium din Republica Moldova, Bîrlădeanu, conform căreia „memoria este la fel de importantă ca siguranța națională”, Șindilariu a conchis prin schițarea a două obligații care decurg din abordarea deportărilor pe criterii etnice: demnitatea umană ca valoare absolută din care decurg drepturile omului ne obligă la memorie, la documentare cuprinzătoare măcar a numelor victimelor, în același timp trebuie identificată o cale prin care algoritmele care stau la baza urii din mediul online, să lucreze pentru întărirea cadrului constituțional clădit pe incontestabilitatea demnității umane și drepturile omului. Acest lucru se poate realiza prin crearea unui sistem al informaților sigure și verificabile pentru cetățeni referitoare la memoria societății dar și la funcționarea societății și a statului în democrație. La masa rotundă au participat Cosmin Budeancă (IICCMER, moderator), Hannelore Baier (FDGR), Lacziko Enikő-Katalin (Curtea de Conturi a României), Thomas Șindilariu (Departamentul pentru Relații Interetnice), Virgiliu Bîrlădeanu (Institutul de Istorie, Universitatea de Stat a Moldovei, Chișinău), Viorel Achim (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române), Adrian Nicolae Furtună (Centrul Național de Cultură a Romilor), Rodica Ilinca (Colegiul German Goethe) și Adrian Cioflâncă (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității) (în ordinea așezării de la stânga la dreapta).

În decursul anului 2026 se intenționează publicarea prezentărilor ambelor evenimente într-un singur volum.

Sura fotografiile celor două evenimente, „Deportări pe criterii etnice – un element central al regimurilor totalitare?” și „Quo vadis memoria? Între uitare, școlarizare, instituționalizare și conștiința societății democrate”: Departamentul pentru Relații Interetnice.