Drepturile mele! Drepturile tale! – Administrația publică

În articolul anterior am prezentat pe scurt drepturi referitoare la participarea la viața publică. În articolul de astăzi vom afla împreună mai multe lucruri despre utilizarea limbii materne în relația cu autoritățile administrației publice locale și serviciile publice deconcentrate.

Constituția României, legea fundamentală a statului, subliniază la articolul 120 alineatul (2) că în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorităţi naționale au o pondere semnificativă, e asigura folosirea limbii minorităţii naționale respective în scris şi oral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate.

Ce înseamnă lucrul acesta? Nimic care să afecteze în vreun fel drepturile majorității și dreptul acesteia de a utiliza limba maternă română în relația cu autoritățile.

Constituția garantează un drept lingvistic în domeniul administrației publice locale și servicii deconcentrate pentru persoanele aparținând minorităților naționale pentru a încuraja folosirea limbilor materne. În articolul introductiv am explicat de ce încurajarea folosirii limbii materne este importantă.

Ce înseamnă pondere semnificativă?

La această întrebare răspunde Codul Administrativ al României prin articolul 94 alineatul (1). În unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceștia, și a limbii minorității naționale respective, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentului cod și ale tratatelor internaționale la care România este parte.

Vezi? E destul de simplu: Dacă în orașul tău există o minoritate națională care ca pondere depășește 20% din numărul locuitorilor, atunci persoanele aparținând acelei minorități naționale au dreptul de a folosi limba lor maternă în relația cu autoritățile publice locale și serviciile publice deconcentrate.

Așadar există o obligație corespunzătoare acestui drept pentru autorități de a facilita folosirea limbii materne. Totodată, trebuie să știi că legislația nu interzice folosirea limbii materne în relația cu autoritățile publice locale chiar dacă în localitatea ta locuiesc cetățeni aparținând unei minorități naționale cu o pondere sub 20%.

<a href=”http://www.freepik.com”>Designed by Freepik</a>

După cum știi deja teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, în unități administrativ-teritoriale care sunt comunele, orașele și județele.

Care sunt autoritățile publice locale: Consiliul local ca autoritate deliberativă şi Primarul ca autoritate executivă.

Ce sunt serviciile publice deconcentrate? Ministerele și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale pot avea în subordinea lor servicii publice deconcentrate, ca structuri de specialitate în unitățile administrativ-teritoriale. Uite și exemple: comisariatele regionale pentru protecția consumatorilor, casele de pensii județene, direcțiile de sănătate publică județene etc.

Și… cam ce drepturi au cetățenii aparținând minorităților naționale în relația cu autoritățile și serviciile acestea publice?

Hai să vedem!

Un drept lingvistic foarte important este dreptul cetățenilor aparținând minorităților naționale de a se adresa autorităților administrației publice locale, oral sau în scris, în limba maternă. De ce este un drept foarte important? După cum ți-am arătat mai devreme, limba maternă este aceea pe care persoană a învăța-o de la naștere, este legată biologic de acea persoană. Chiar dacă o persoană cunoaște la perfecțiune și alte limbi, inclusiv limba oficială a statului, cel mai ușor îi va fi să se exprime în limba sa maternă. Vezi? Nu este foarte complicat de înțeles de ce legislația prevede acest drept, nu? Iar acest drept nu încalcă și nu restrânge dreptul altei persoane de a se adresa autorității publice locale în limba sa maternă.

Legislația prevede totodată și că autoritatea trebuie să răspundă, oral sau în scris, atât în limba română cât și în limba maternă a persoanei care s-a adresat autorității. După cum poți observa, autoritatea are obligația de a formula răspuns în limba oficială a statului dar și în limba maternă a celui care s-a adresat inițial autorității.

Probabil ai citit în presă sau pe social media că autoritățile sunt obligate să pună la dispoziția persoanelor aparținând minorităților naționale formulare și texte administrative de uz curent în format bilingv, respectiv în limba română și în limba minorității naționale. Nu trebuie să te supere lucrul acesta. Existența acestor documente în format bilingv vine în ajutorul persoanelor aparținând minorităților naționale dar și în ajutorul autorităților, documentele fiind astfel mai clare pentru cei care trebuie să le completeze și ușurează astfel activitatea autorităților.

Un alt drept lingvistic la fel de important este dreptul cetățenilor aparținând minorităților naționale de a li se aduce la cunoștință în limba maternă proiectul ordinii de zi a ședințelor consiliului local sau județean precum și hotărârile cu caracter normativ adoptate de acestea. De asemenea, hotărârile cu caracter individual se comunică la cerere și în limba maternă.

Ce presupune acest drept? Să luăm ca exemplu o comună: proiectul ordinii de zi a ședințelor consiliului local din această comună va fi afișat în mod public și în limba cetățenilor aparținând minorităților naționale care locuiesc în această comună. Astfel, la avizierul primăriei sau pe site-ul oficial al primăriei, proiectul ordinii de zi a ședințelor primăriei va fi afișat atât în limba română cât și în limba cetățenilor aparținând minorităților naționale care locuiesc în localitate. Primăria are obligația legală să facă acest lucru dacă ponderea cetățenilor aparținând minorităților naționale reprezintă peste 20% din numărul locuitorilor, dar nu îi este interzis să facă acest lucru și în cazul în care procentul este mai mic de 20%.

Te întrebi probabil ce înseamnă hotărâri cu caracter normativ ce înseamnă hotărâri cu caracter individual. Hotărârile cu caracter normativ sunt hotărâri adoptate de Consiliul local sau județean și care conțin reguli generale de conduită, impersonale şi de aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de subiecți. Adică se aplică tuturor cetățenilor care locuiesc într-o localitate sau județ. Spre exemplu o hotărâre prin care se stabilesc taxele pentru utilizarea domeniului public al unei localități. Aceste hotărâri sunt aduse la cunoștința publică atât în limba oficială a statului cât și în limba minorităților naționale.

Hotărârile cu caracter individual produc efecte, de regulă, faţă de o persoană, sau uneori faţă de mai multe persoane, nominalizate expres chiar în conținutul acestor hotărâri. Spre exemplu autorizațiile date persoanelor fizice pentru desfășurarea unor activități independente. Aceste documente se vor comunica la cererea persoanei interesate și în limba maternă.

Acum îți pui întrebarea care dintre aceste acte are putere mai mare?

Legea răspunde acestei întrebări: Actele oficiale se întocmesc în mod obligatoriu în limba română, sub sancțiunea nulității.

Aceste documente sunt puse la dispoziția cetățenilor aparținând minorităților naționale și în limba lor maternă pentru a încuraja utilizarea limbii materne acolo unde persoana trăiește.

Pentru că am văzut ce se întâmplă cu hotărârile cu caracter normativ și individual, să vedem ce se întâmplă în ședințele consiliilor locale.

Lucrările ședințelor consiliului local se desfășoară în limba română. În consiliile locale în care consilierii locali aparținând unei minorităţi naționale reprezintă cel puțin 20% din numărul total, la ședințele consiliului local se poate folosi şi limba minorităţii naționale respective. În aceste cazuri se asigură, prin grija primarului, traducerea în limba română. În toate cazurile, documentele ședințelor de consiliu local se întocmesc și se aduc la cunoștință publică în limba română.

Sigur ai observat călătorind prin țară tăblițe bilingve și chiar trilingve cu denumirea localităților și a instituțiilor publice, precum și afișarea anunțurilor de interes public atât în limba oficială a statului, cât și în limba unei minorități naționale. Este ceva obișnuit în multe țări europene. Este un semn de multiculturalitate.