Mihaela Litean și Thomas Șindilariu: ”»Regulă« este un cuvânt destul de puternic. Am mers mai mult spre germană ca limba vorbită acasă” – interviu dedicat sărbătorii de Dragobete

MIHAELA LITEAN ȘI THOMAS ȘINDILARIU: ”»Regulă« este un cuvânt destul de puternic. Am mers mai mult spre germană ca limba vorbită acasă”

Dragobetele reprezintă o sărbătoare populară, celebrată de români pe 24 februarie. În esență, însă, această sărbătoare a dragostei nu are colorit etnic, fiindcă nici simțământul nu are o astfel de nuanță.

Celebrăm această zi printr-un proiect de min-interviuri, inițiat de Departamentul pentru Relații Interetnice, realizate alături de cupluri interetnice, folosindu-ne de prilej pentru a-i întreba și de exercițiul conviețuirii de zi cu zi.

Mihaela Litean și Thomas Șindilariu ne-au relatat despre faptul că decalajul în sărbătorirea Paștelui catolic-protestant și a celui ortodox a ajutat în exemplificarea diferențelor culturale copiilor lor.

Dorim să vă întrebăm despre viața de familie interetnică cu trimitere directă la ”familia, ca micro-comunitate”. Care sunt regulile conviețuirii în cazul familiei și cuplului dumneavoastră? Spre exemplu, în ce limbă se vorbește acasă și ce rol are în viața dumneavoastră de zi cu zi coloritul minoritar?

Mihaela: ”Regulă” este un cuvânt destul de puternic. Ne-am dorit amândoi să oferim copiilor cât mai mult din ambele limbi și culturi.

Thomas: Da, și așa am mers mai mult spre germană ca limba vorbită acasă în ideea că româna oricum este dominantă și copii o vor învăța – lucru ce s-a și întâmplat. Probabil dacă am trăi în Germania, foloseam româna acasă.

Tot auzim că ”iubirea schimbă tot”. Ce înseamnă acest aspect la nivel de familie și cât de adevărat este același enunț dacă vă uitați pe geam și vedeți acea societate care deseori are reguli mult mai rigide decât poate avea o familie?

Thomas: Nu știu, nu m-am prea raportat niciodată la societate în ce privește limba pe care o vorbesc în stradă sau acasă cu anturajul meu. Țin minte în comunism cum o doamnă în vârstă se lega de gașca de Honteriști, că de ce vorbim germană în stradă și cum ne permitem așa ceva…. Eram mult prea ocupați de ale noastre încât să-îi acordăm prea multă atenție…

Mihaela: Am copilărit într-un sat săsesc, ne jucam cu toți copiii în stradă și nu era pentru nimeni vreo problemă. Iubirea a schimbat multe, dar nimic în ce privește limbile în care îmi cresc copiii. Știam de mult că va fi cel puțin în ambele limbi, indiferent de partener.

Avem aici, spre exemplu, frumoasa sărbătoare de Dragobete care, în esență, nu are colorit etnic, doar în sensul că face parte din tradițiile românești de sărbătorire a iubirii. Se celebrează exact la zece zile distanță de Ziua Sfântului Valentin care ține mai mult de o lume globalizată în care e mai comod să ai sărbători la indigo. Deci, Sf. Valentin sau Dragobete – care dintre sărbători are însemnătate pentru cuplul dumneavoastră?

Mihaela: Frumos ar fi și-și, dar realitatea prea des este nici-nici. Joburile noastre, programul super-încărcat și nu în ultimul rând distanța ce ne separă în cursul săptămâni și uneori și în weekend contribuie mult la această situație.

Thomas: Da, de aceea noi ne sărbătorim relația când apucăm și declarăm acea zi sărbătoare pentru noi, poate fi acum în preajma acestor zile sau cândva când simțim o atmosferă corespunzătoare cu puțină liniște. Facem asta uneori destul de spontan – altfel nici nu se poate…

Ce sărbători ați adoptat din cultura minoritară și cum sunt celebrate acele evenimente importante care se suprapun sau, dimpotrivă, se află la săptămâni distanță (spre exemplu: Paștele)?

Thomas: Pe toate…

Mihaela: Iar de Paște au fost și sunt ani, în care copiii caută de două ori ouăle colorate în grădină ca să fie în rând cu prietenii și vecinii de pe stradă. Diferența calendaristică pentru sărbătorirea Paștelui a fost și utilă cumva, când am început să explicăm copiilor diferențele culturale existente între diferitele comunități etnice și religioase din țara noastră.

Poate exista o rețetă de conviețuire pentru cuplurile mixte în care, cel puțin la modul teoretic, fiecare partener e majoritar? Ce poate învăța societatea, în întregul ei, de la cuplurile interetnice?

Mihaela: La ce ajută să fi sau să te simți majoritar? Cert este, chiar și dovedit științific, că copiii pot învăța în paralel nu doar două limbi, ci chiar și patru și eventual mai multe. Ceea ce contează este ca copiilor să li se ofere cadre stabile de comunicare. Pentru micuții, care învață să vorbească, limba este un cod de comunicare cu o persoană care trebuie păstrat neschimbat până limba/codul este învățat(ă). Acest lucru se poate repeta cu mai multe persoane de referință din viața copiilor. Cu cât este disciplina mai mare cu atât mai multe limbi se pot învăța de mic. Durează un pic mai mult până când micuții fac distincția între limbile pe care le învață concomitent, dar sprijină enorm de mult dezvoltarea lor.

Thomas: Așa este! Este un model aplicabil și în ce privește ”învățarea” diferitelor culturi și în orice caz, așa sperăm, să le fie copiilor noștri de folos într-o lume globalizată.

Sursa fotografiei: Arhiva personală/Thomas Șindilariu