Drepturile mele! Drepturile tale! – Educația

În articolul de astăzi vom încerca o abordare diferită. Vom explica o serie de drepturi lingvistice din domeniul educației prin prezentarea prevederilor legale în vigoare dar și prin intermediul unor dialoguri simple din viața cotidiană.

Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate de Constituția României. Am explicat în articolul introductiv importanța promovării utilizării limbii materne a persoanelor aparținând minorităților naționale din România.

În România, învățământul este serviciu de interes public iar Legea educației naționale nr. 1/2011 explică acest drept constituțional.

<a href=”http://www.freepik.com”>Designed by jcomp / Freepik</a>

Ce înseamnă învățământul în limbile minorităților naționale?

Prin învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale se înţelege: tipul de învăţământ în cadrul căruia toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei Limba şi literatura română, respectiv tipul de învățământ pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale care frecventează unităţi de învăţământ cu predare în limba română sau în altă limbă decât cea maternă și cărora li se asigură, la cerere, ca discipline de studiu, limba şi literatura maternă, istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective şi educația muzicală.

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă acest drept, să vedem câteva prevederi legale și totodată niște situații din viața de zi cu zi:

În conformitate cu articolul 69, alin. (4), din Legea Educației, nr. 1/2011:

• Elevii și profesorii din învățământul de stat și din învățământul obligatoriu particular acreditat/autorizat beneficiază de manuale școlare gratuite, atât pentru învățământul în limba română, cât și pentru cel în limbile minorităților naționale, în condițiile legii.

De exemplu, o discuție între părinți și copil despre prima zi de școală:

”– Cum a fost prima zi de scoală?

– Mi-a plăcut foarte mult, ne-au dat si manualele, sunt foarte îngrijite și frumoase!

– Bravo! Le-ai primit pe toate?

– Da, haide să îți arăt manualul de limba germană, limba mea maternă. Nu mă așteptam să îl primesc și pe acesta. Așa-i că e frumos?

– Da, e foarte frumos, să ai grijă de toate manualele, te rog!”

• Conform articolului 57, alin. (1), din Legea educației nr. 1/2011:

„Statul sprijină copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte atât în unităţi de învăţământ, cât şi în centre de excelenţă. Centrele de excelenţă sunt înfiinţate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului”.

• Raportat la articolul 4, din Anexa la ordinul ministrului educației naționale nr. 4203/30.07.2018 privind modificarea Anexei nr. 1 a Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3035/2012 privind aprobarea Metodologiei-cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare și a Regulamentului de organizare a activităților cuprinse în calendarul activităților educative, școlare și extrașcolare:

„Olimpiadele școlare sunt competiții școlare de excelență bazate pe studierea uneia sau a mai multor discipline predate în sistemul formal de învățământ, adresându-se elevilor cu aptitudini și performanțe înalte în domeniul matematicii și al științelor, al limbii șiliteraturii române, al limbilor și al literaturilor materne și al limbilor moderne, al disciplinelor din ariile curriculare om și societate, arte, sport și educație fizică, tehnologii, lingvistică, astronomie și astrofizică și la care pot participa elevi din toate județele țării și municipiul București.”

O discuție între elevi:

”– Hei, bună! Ce mai faci? Vrei să ieșim să ne jucăm împreună după ce terminăm temele?

– Astăzi nu pot, mă pregătesc pentru olimpiadă, faza pe şcoală.

– Da? La ce olimpiadă participi ?

– La Olimpiada de limba rromani.

– Cunoști limba rromani?

– Da, e limba mea maternă.

– Nu ştiam că există o olimpiadă organizată pentru limba maternă rromani.

– Da, se organizează, am concurat și în anii trecuți, am ajuns până la faza națională.

– Super, succes, să câștigi !

– Mulțumesc!”

Conform articolului 32, alin. (3) din Constituția României:

• Dreptul de a învăța limba maternă este recunoscut constituțional și garantat persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale

• Persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale le este recunoscut constituțional și garantat dreptul de a fi instruit în limba maternă

• Dreptul de a studia și de a fi instruit în limba maternă este recunoscut și garantat persoanelor aparținând minorităților naționale, toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ preuniversitar.

Conform articolul 45, alin. (1) și (2), din Legea educației naționale nr. 1/2011:

(1) Persoanele aparținând minorităților naționale au dreptul să studieze și să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ preuniversitar, în condițiile legii.

(2) În funcție de necesitățile locale se organizează, la cererea părinților sau tutorilor legali și în condițiile legii, grupe, clase sau unități de învățământ preuniversitar cu predare în limbile minorităților naționale.

Discuție între părinți și copil înainte de înscrierea la școală:

” – Știi, dacă vrei, putem solicita să studiezi în limba noastră maternă, când te vom înscrie la școală. Ce părere ai?

– Uau, adică pot să vorbesc și la școală așa cum vorbim acasă?

– Da!

– Și o să învăț să citesc și să scriu în limba mea maternă?

– Da, dacă îți dorești!

– Super, sigur că vreau!”

În conformitate cu art. 363 din Legea educației naționale nr. 1/2011:

Instituțiile de învățământ superior de stat având activități de predare în limba minorităților naționale care au statut de universități multiculturale și multilingve, conform prezentei legi, sunt:

1. Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca – în limbile română, maghiară și germană;

2. Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș în limbile română și maghiară;

3. Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș – în limbile română și maghiară.

O discuție între colegi:

”– Bună, ai primit mesajul meu?

– Hei, nu am avut timp să îmi verific telefonul. Ce mi-ai trimis?

– Ştii, vorbeam ieri despre universităţi, despre faptul că nu am hotărât unde vrem să studiem, deocamdată… Ţi-am trimis câteva broşuri, când ai timp să le citeşti, eu sunt foarte încântat!

– Super! Ştii, ţi-am mai spus, eu mi-aş dori să pot găsi o universitate care să aibă un sistem de predare în limba minorităţilor naţionale, dar voi citi şi ce mi-ai trimis.

– Ştiu! Şi eu! De aceea sunt atât de încântat, universităţile de care îţi spuneam au statut de universități multiculturale și multilingve, au activități de predare în limba minorităților naționale!

– Uau!!! Asta e chiar o veste minunată, abia aştept să aflu mai multe, poate vom fi colegi de facultate! ”

Potrivit articolului 45, alin. (1), din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011

• Persoanele aparținând minorităților naționale au dreptul să studieze și să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ preuniversitar, în condițiile legii.

Conform articolului 45 alin. (7), din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011:

• Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăța în limba lor maternă sunt sprijiniți prin decontul transportului la cea mai apropiată școală cu predare în limba maternă sau primesc cazare și masă gratuite în internatul unității de învățământ cu predare în limba maternă

Discuție între părinți:

”– Alo, bună, tocmai ce am terminat întâlnirea cu doamna director.

– Bună, ce ai aflat?

– Am întrebat dacă ar fi posibil, la noi în localitate, ca un elev să înveţe în limba lui maternă, aşa cum şi-ar dori copilul nostru.

– Da, care a fost răspunsul, se poate?

– Dumneaei mi-a spus că elevul poate învăţa în limba maternă, datorită faptului că persoanele aparținând minorităților naționale au dreptul să studieze și să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ preuniversitar, dar mi-a spus că, din păcate, la noi în localitatea de domiciliu, nu există posibilitatea aceasta.

– Ce păcat! Care ar fi soluţia?

– Mi s-a spus că ar putea învăţa la cea mai apropiată școală cu predare în limba maternă, cea mai apropiată de domiciliul nostru.

– Da, dar va fi mai costisitor, pentru noi, având în vedere cheltuielile de transport….

– Nu, nu va fi nicio problemă, doamna director mi-a spus că elevii care doresc să studieze în limba maternă, dar nu au posibilitatea în localitatea de domiciliu sunt sprijiniţi fie prin decontul transportului la cea mai apropiată școală cu predare în limba maternă fie prin cazare și masă gratuite în internatul unității de învățământ cu predare în limba maternă.”

Articolul 46, alineatul (7), din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2000 prevede că:

• Elevilor aparținând minorităților naționale, care frecventează unități de învățământ cu predare în limba română sau în altă limbă decât cea maternă, li se asigură, la cerere, și în condițiile legii, ca disciplină de studiu, limba și literatura maternă, precum și istoria și tradițiile minorității naționale respective, ca parte a trunchiului comun. Programele și manualele disciplinei Istoria și tradițiile minorității naționale sunt aprobate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Discuție între elev și bunici:

„– Ce faci, bunico?

– Bine, dragul meu! Tu? Cum mai e la şcoală?

– Sunt bine, bunicul cum se simte? La şcoală învăţ mereu lucruri noi, îmi place mult, de asta te-am şi sunat de fapt!

– Bunicul se simte bine! Ce mă bucur, ce lucruri noi?

– Uite, de exemplu, ştii când eram mai mic şi îmi povesteai despre istoria minorităţii noastre, din poveştile bunicilor tăi?

– Da, dragul meu, mă bucur că ţi-ai adus aminte, e important să ne cunoaştem trecutul, ne ajută să înţelegem prezentul, să nu uiţi niciodată asta, te rog…

– Da, bunico! Ce voiam să îţi spun e că astăzi am avut prima lecţie despre istoria și tradițiile minorității elene, acum ştiu şi mai multe despre noi!

– Ce bucurie mi-a adus vestea ta, să înveți bine, dragul meu!„

Conform articolului 46, alineatul (12), din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011:

• În învățământul preuniversitar, probele de admitere și probele examenelor de absolvire pot fi susținute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în condițiile legii.

Discuţie între elevi:

”Bună! Cum merge învăţatul pentru evaluarea naţională?

– Hei, chiar mai înainte să mă suni am făcut o pauză de la studiu. Merge bine, m-am pregătit din timpul anului, acum îmi e mult mai uşor. Tu cum stai cu materia?

– Totul e foarte bine, am studiat de la începutul anului şcolar. Abia aştept să ne revedem după ce primim rezultatele, sigur vom avea note mari!

– Cu siguranţă! Eu voi susţine şi proba scrisă la Limba şi Literatura Maternă Maghiară.

– Da?

– Da, am urmat cursurile gimnaziale în limba maternă.

– Sunt convins că va fi foarte bine, te vei descurca de minune!

– Mulţumesc, aşa cred şi eu! Să avem spor la învăţat!

– Mulțumesc!”