Drepturile mele! Drepturile tale! – Cultură și identitate

În articolul de astăzi vom discuta despre cultură și identitate. După cum am văzut în articolul introductiv, limba maternă, cultura, identitatea sunt noțiuni care sunt în strânsă legătură unele cu celelalte.

<a href=”http://www.freepik.com”>Designed by Freepik</a>

● Dreptul la identitate

Consfințit în Constituția României, dreptul la identitate înseamnă dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Recunoașterea și garantarea acestui drept nu afectează dreptul la identitate al persoanelor care aparțin majorității. Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români

● Libertatea conştiinţei

Statul român garantează libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase. Nicio persoană nu poate fi constrânsă să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

Libertatea conștiinței este un drept fundamental recunoscut tuturor cetățenilor români.

Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a-şi păstra şi exprima liber identitatea religioasă reprezintă un element important atât pentru comunitatea din care provin cât și pentru fiecare membru al acesteia.

● Orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul să exprime, să păstreze si să dezvolte în deplina libertate identitatea sa religioasă, etnică, lingvistică şi/sau culturală, fără să fie supusă contra voinţei sale la nicio tentativa de asimilare.

(2) Orice persoană aparținând unei minorităţi naţionale îşi poate exercita drepturile şi se poate bucura de ele în mod individual sau împreună cu alţii”.

● Accesul la cultură

UNESCO definește cultura ca ”acel ansamblu complex care cuprinde cunoștințe, credințe, arte, principii și valori morale, legi, cutume și orice alte abilități și obiceiuri dobândite de individ ca membru al societății”.

Accesul la cultură este un drept deosebit de important pentru orice persoană și de aceea este un drept garantat și în Constituția României.

Cultura are un rol esențial în existența, evoluția și afirmarea individului, în cristalizarea grupurilor și a comunităților, în formarea și dezvoltarea civilizațiilor.

Cunoști ce drepturi culturale au cetățenii care aparțin minorităților naționale?

În era informaticii, nimic nu este mai simplu decât să lansezi o căutare pe internet și vei afla imediat că minoritățile naționale se pot bucura de o serie de drepturi culturale. Aceste drepturi sunt susținute prin diferite tratate adoptate la nivel internațional sau la nivel european. Le poți găsi, spre exemplu, în Legea nr. 282 din 24 octombrie 2007 pentru ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la data de 5 noiembrie 1992. La articolul 12 al acestei legi sunt cuprinse facilități culturale precum: biblioteci, videoteci, centre culturale, muzee, arhive, academii, teatre și cinematografe, dar și operele literare și producția cinematografică, folclorul, festivalurile ori industria culturală, incluzând în special utilizarea de noi tehnologii. În acest sens, părțile, adică statele care au ratificat Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, printre care se numără și România, se angajează ca în zonele în care limbile minoritare sunt folosite, să încurajeze – printre altele – formele de exprimare și inițiativele specifice limbilor minoritare și să favorizeze diferite mijloace de acces la operele produse în aceste limbi. În ceea ce priveşte alte zone decât cele în care limbile minoritare sunt în mod tradiţional folosite, părţile se angajează să autorizeze, să încurajeze şi/sau să prevadă, dacă numărul vorbitorilor unei limbi minoritare justifică aceasta, activităţi ori facilităţi culturale adecvate. Mai mult decât atât, părțile se angajează ca în politica lor culturală pe plan extern să acorde un loc corespunzător limbilor minoritare și culturii pe care ele o exprimă. Curiozitatea te va împinge, probabil, spre a cerceta în detaliu acest document pe care România l-a ratificat.

Dacă vei continua căutările, vei descoperi și Convenţia-cadru pentru protecția minorităților naționale, intrată în vigoare la data de 1 februarie 1998, care reprezintă unul din cele mai cuprinzătoare tratate consacrate protecţiei drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale. Părţile la prezenta Convenţie se angajează să promoveze egalitatea deplină şi efectivă a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale în toate domeniile vieţii economice, sociale, politice şi culturale, precum și condiţiile de natură să permită acestor persoane să-şi exprime, păstreze şi dezvolte cultura şi identitatea proprie. După cum este stipulat în tratat, la articolul 5, punctul 1, ”părțile se angajează să promoveze condițiile de natură să permită persoanelor aparținând minorităților naționale să-și mențină și să-și dezvolte cultura, precum și să-și păstreze elementele esențiale ale identității lor, respectiv religia, limba, tradițiile și patrimoniul lor cultural”.

Dar asta nu este tot… Rămâne ca tu să descoperi și celelalte facilități pe care aceste instrumente juridice le promovează.

Bun venit în lumea diversității etnice și culturale!

Tuturor ne place diversitatea. Diversitatea poate fi descrisă ca o bucurie a unicităţii, a incertitudinii, a perspectivei. Este cea care ne dă posibilitatea să alegem și să nu ne plictisim.

Când vorbim despre respect pentru diversitate, ne referim la a învăța să apreciem diversitatea la adevărata valoare, la schimbarea atitudinii pe care o avem față de diferite grupuri care manifestă obiceiuri diferite de ale noastre. Pentru că în România trăiesc împreună douăzeci de minorități naționale (armeni, bulgari, evrei, greci, cehi, slovaci, sârbi, maghiari, romi, ucraineni, macedoneni, italieni, germani, croați, ruși-lipoveni, turci, tătari, albanezi, polonezi și ruteni), fiecare dintre acestea având propria religie și limbă maternă, dar și propriile tradiții și obiceiuri, putem spune că există diversitate. O diversitate etnică, dar și culturală.

Dar… cine se preocupă de promovarea drepturilor culturale ale cetățenilor care aparțin minorităților naționale?

Pentru promovarea drepturilor culturale ale persoanelor care aparțin minorităților naționale au fost înființate instituții sau structuri în cadrul unor instituții, atât la nivel central cât și la nivel local. Una dintre acestea este Departamentul pentru Relații Interetnice (DRI) din cadrul Guvernului României, structură fără personalitate juridică, în subordinea Primului-ministru şi în coordonarea ministrului delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului. Departamentul pune în aplicare politica stabilită prin Programul de guvernare în domeniul relaţiilor interetnice. Printre alte atribuții pe care le îndeplinește, DRI cultivă valorile comune, combaterea discriminării şi a prejudecăţilor prin promovarea diversităţii culturale, lingvistice și confesionale.

Sunt multe alte instituții care se îngrijesc să promoveze drepturile culturale ale minorităților naționale, pe care te invităm să le descoperi. În sprijinul promovării acestor drepturi vin și foarte multe organizații neguvernamentale care au fost înființate în acest scop. După cum vezi, acest domeniu este foarte vast și, pentru a-l aprofunda, este nevoie de curiozitate, de multe căutări, iar satisfacția descoperirii diversității etnice va fi pe măsură.